Oamenii care trăiesc în așezări neoficiale se confruntă cu MANIFESTĂRI EXTREME ALE SĂRĂCIEI ENERGETICE.
Aceștia au acces foarte slab la utilități de bază (apă, canalizare, electricitate), precum și la servicii esențiale, precum sănătatea și educația. Adesea, comunitățile care trăiesc în aceste condiții consumă energie electrică în mod ilegal sau improviză dispozitive pentru accesul la energie electrică sau la încălzire (sursa: Teschner, Sinea, Vornicu, Abu-Hamedc și Negevd, „Sărăcia energetică extremă în periferiile urbane ale României și Israelului: Politică, planificare și infrastructură”, 2020).
În România, există aproximativ 50.000 de gospodării și 200.000 de persoane care trăiesc în așezări neoficiale.
Lipsa documentelor de identitate, ori a celor de proprietate sau închiriere reprezintă cauza cea mai răspândită ce îi împiedică să își acceseze utilitățile de bază (MKDP, 2019).
Legea 151/2019 a creat cadrul legal pentru recunoașterea așezărilor informale, oferind autorităților locale și acestor comunități mijloacele de conectare la rețea.