Skip to main content

În pofida multiplelor posibilități de a cuantifica dimensiunea sărăciei energetice, una dintre provocările cele mai mari legate de studiul acestui fenomen se referă tocmai la măsurarea lui într-un mod care să permită și ilustrarea diversității de cauze și de simptome și care să permită elaborarea de politici publice eficiente.

În literatura de specialitate sunt identificați nu mai puțin de 41 de indici compoziți, care au la baza trei niveluri de analiză (macro, meso și micro) și trei dimensiuni importante (economic, social și de mediu), oferind o grilă mai comprehensivă pentru înțelegerea sărăciei energetice (Siksnelyte-Butkiene et al. 2021). Chiar dacă variabilele legate de încredere, cooperare sau cele legate de mediu și acces la surse regenerabile de energie sunt foarte importante și în context românesc, cele mai multe analize au avut în vedere următorii indicatori, folosiți la nivel internațional:

  • 2M (gospodăria cheltuie mai mult decât dublul medianei naționale pentru energie) – acest indicator este relevant în special pentru zonele urbane. Acest indicator este important pentru că poate indica valorile și comportamentul unei gospodării. În România, conform datelor ABF (2020), 20,5% din gospodării sunt identificate drept sărace energetic pe baza acestui indicator.
  • M/2 (gospodăria cheltuie mai puțin de jumătatea medianei naționale pentru energie – “sărăcie energetică ascunsă”) – acest indicator este reprezentativ mai degrabă în mediul rural, acolo unde sunt cele mai multe gospodării care au un nivel redus de consum energetic. Este posibil să fie un consum suficient pentru unele gospodării, însă nu există mijloace precise pentru evaluarea acestui fapt. În România, conform datelor ABF (2020), 19% din gospodării sunt identificate drept sărace energetic pe baza acestui indicator.
  • LIHC (gospodăria cade sub pragul de sărăcie după plata energiei și cheltuie mai mult decât mediana națională pentru energie, „Low Income, High Cost”) – acest indicator arată că cheltuielile sunt prea mari raportat la venituri. În România, conform datelor ABF (2020), 10,5% din gospodării s-au încadrat în această categorie.
  • 10% – o gospodărie este în sărăcie dacă cheltuie mai mult de 10% din venituri cu energia. În România, conform datelor ABF (2020), 33,3% din gospodării s-au încadrat în această categorie.

Ce (nu) ne spun datele existente despre sărăcia energetică în România?

Conform studiului “Sărăcia energetică în România și nevoia schimbării de paradigmă” (CSD 2021, pe baza datelor din ABF 2018), 32% din gospodăriile din România se confruntă cu situații asociate sărăciei energetice. Estimarea are la bază mai mulți indicatori folosiți în identificarea și prezentarea fenomenului din diferite perspective (venituri, venituri raportate la cheltuieli, cheltuieli cu facturile de energie). Pe lângă această estimare, valorile actualizate ale indicatorilor amintiți mai sus sunt următoarele:

  • 2M – 20,5%
  • M/2 -19%
  • LIHC – 10.5%
  • 10% – 33,3%

Pentru o perspectivă mai bună în timp, redăm în figura de mai jos evoluția principalilor indicatori pentru perioada 2013-2020 (cu excepția indicatorului 10%, calculat pentru 2016-2020). În absența unor date pentru 2021 sau 2022, nu putem estima încă impactul pe care îl au asupra valorilor acestor indicatori creșterile prețurilor la energie din sezonul rece 2021-2022, dar nici impactul cumulat al măsurilor de plafonare și compensare a facturilor. De asemenea, nu putem cuantifica încă impactul războiului din Ucraina, care va deveni vizibil mai ales în sezonul rece 2022-2023.

Figura 1. Evoluția indicatorilor pentru perioada 2013-2020

Indicatorii asociați sărăciei energetice din ancheta EU-SILC – prezența mucegaiului în locuințe, percepția asupra confortului termic din locuințe și existența restanțelor la plata facturilor – se bazează în special pe percepția respondenților asupra stării clădirilor în care locuiesc și trebuie, de asemenea, interpretați și folosiți cu precauție. Pentru 2020, datele arată că 10% din gospodăriile din România raportează prezența mucegaiului în locuințe. Acuratețea informațiilor este discutabilă, în contextul în care, în 2019, în urma unui sondaj reprezentativ organizat în municipiul Cluj-Napoca, 20% din gospodării au raportat prezența mucegaiului. Întrucât acești indicatori se bazează pe percepții, pe care operatorul care administrează chestionarul trebuie să le preia întocmai cum sunt declarate, apar întrebări cu privire la corespondența dintre răspunsuri și realitate. Mai mult, experți în audit energetic indică faptul că mucegaiul poate apărea și în cazul unei locuințe ventilate insuficient și nu este neapărat cel mai bun indicator folosit pentru măsurarea sărăciei energetice.

Referitor la variabila legată de confortul termic, aceasta măsoară preferințele individuale legate de temperatură din interiorul locuințelor, deci este un indicator bazat pe percepții, nu pe măsuri care pot fi standardizate. Totuși, acești indicatori bazați pe percepții își păstrează relevanța, mai ales că, în fundamentarea teoretică a studiului sărăciei energetice, abordarea capabilităților câștigă tot mai mult teren. Aceasta accentuează tocmai pe felul în care un individ își construiește propria versiune asupra propriei vieți și a necesităților pe care le are pentru a duce o viață de calitate satisfăcătoare.

Toți indicatorii menționați mai sus prezintă aspecte diferite ale sărăciei energetice și, în absența vreunui indicator care să fie cel „corect”, care să poată da de unul singur întreaga dimensiune a sărăciei energetice sub toate formele ei și să permită identificarea precisă a gospodăriilor sărace energetic, fiecare merită folosit în continuare. Însă interpretarea lor trebuie să țină cont de câteva nuanțe. Pe lângă cele amintite deja mai sus, acești indicatori nu oferă informații despre starea clădirilor (an de construcție, materiale folosite, reabilitare termică, nivel performanță energetică, etc), element important atât în înțelegerea sărăciei energetice, cât și în elaborarea de politici publice.

În al doilea rând, chiar dacă seturile de date (de regulă ABF sau EU-SILC) pe baza cărora se calculează acești indicatori au la bază o eșantionare reprezentativă pe regiuni de dezvoltare, colectarea lor poate fi uneori problematică. Astfel, persoanele care locuiesc în zone informale sunt, foarte probabil, subreprezentate. La fel, există informații contradictorii despre persoanele din mediul rural care folosesc lemnul drept combustibil de încălzit sau care combină mai multe surse de încălzire (de exemplu, în mediul urban, termoficare cu suplimentare din surse pe bază de gaz sau energie electrică).

Nu în ultimul rând, valorile indicatorilor bazați pe venituri și cheltuieli sunt puternic influențate de fluctuațiile veniturilor, ale prețurilor, perioade de consum crescut și de măsurile pe care le iau uneori guvernele pentru limitarea prețurilor. De exemplu, creșterile salariale din anul 2017, creșterile consumurilor ca urmare a carantinei din perioada pandemiei, fluctuațiile prețurilor după liberalizarea completă a piețelor de energie, urmate de măsurile de plafonare și compensare de după ianuarie 2022. Valorile indicatorilor trebuie puse în astfel de contexte, care ar explica mai bine și fluctuațiile vizibile în figura 1. Așadar, chiar și cu ajutorul indicatorilor, imaginea sărăciei energetice rămâne distorsionată.

Două probleme suplimentare îngreunează măsurarea și interpretarea sărăciei energetice din perspectiva datelor: capacitatea administrativă redusă și lipsa de cooperare a celor care dețin date relevante (în special din partea mediului privat).

Întrucât autoritățile locale fie au capacitate redusă de colectare și sistematizare a datelor, fie nu au resursele disponibile pentru a iniția culegerea de date, informații importante despre fondul de locuințe sau despre diferitele dimensiuni ale vulnerabilității energetice nu pot fi colectate sau accesate de către alte instituții sau de către cercetători. Lipsa unui registru unic al clădirilor din România care să includă informații despre anul și materialele de construcție, performanța energetică a clădirii și alte detalii tehnice, duce la excluderea datelor de acest tip în elaborarea de politici publice eficiente și cât mai cuprinzătoare în ceea ce privește sărăcia energetică.

În al doilea rând, colaborarea limitată a companiilor de energie, care nu acordă acces la datele de consum, îngreunează crearea unei imagini cât mai aproape de realitate asupra sărăciei energetice. Lipsa de cooperare se manifestă atât față de cercetătorii care solicită acces la date, dar și față de instituții ale statului sau autorități locale care doresc să elaboreze politici adecvate pentru contextele locale.

Propuneri privind îmbunătățirea calității datelor

  1. Diversificarea tipurilor și surselor de date colectate sistematic

Datele colectate de către INS prin anchete precum ABF și EU-SILC sau prin Recensământ joacă un rol important în a crea o perspectivă asupra sărăciei energetice, însă pentru designul de politici publice este nevoie de indicatori agregați care să surprindă și situația clădirilor, numărul și specificul așezărilor informale, particularitățile mediului rural/urban etc.

În acest sens, propunerile experților arată necesitatea pilotării unor studii pe sărăcie energetică care să fie dublate de datele existente deja. Relevanța unui asemenea efort revine din faptul că tema este transversală și un criteriu de îndeplinire a obiectivelor în mai multe politici publice. Unele studii pilot pot fi implementate la nivelul UAT-urilor cu sprijinul autorităților, acolo unde este cazul. Spre exemplu, studii similare celui inițiat la Cluj-Napoca care și-a propus crearea unei hărți interactive a sărăciei energetice ar putea fi continuat sau pilotat și în alte localități.

Important de menționat este faptul că orice proces de colectare ar trebui să fie simplificat, tocmai pentru a nu pune o presiune mare pe resursele și capacitatea administrativă a unor instituții publice și pentru a face procesul ușor de implementat și urmat pentru toate instituțiile implicate. Sprijinul companiilor furnizoare de energie, prin punerea la dispoziție a datelor de consum, ar reprezenta un aspect important în înțelegerea mai bună a fenomenului. În cazul comunităților informale, datele furnizate de mediatorii comunitari și asistenții sociali ar adăuga informații importante discuții, mai ales că în aceste zone autoritățile locale nu sunt tot timpul punctele centrale de sprijin pentru persoanele aflate în vulnerabilitate.

  1. Înființarea de ghișee unice (one-stop-shops) inclusiv pentru colectarea de date

Înființarea ghișeelor unice este văzută în principal ca o soluție pentru a oferi sprijin gospodăriilor și pentru a sprijini procesul de elaborare de politici locale pentru combaterea sărăciei energetice, însă astfel de entități pot prelua și sarcina de a agrega date deja existente sau de a iniția colectarea unora noi. Sursele financiare provenite din PNRR pot fi orientate către pregătirea unei infrastructuri de culegere de date pe termen lung, dincolo de termenele prevăzute în PNRR, prin elaborarea unor metodologii de culegere a datelor și prin crearea de competențe la nivelul primăriilor și consiliilor județene, în colaborare cu direcțiile județene din cadrul INS.

În contextul așezărilor informale, one-stop-shopurile ar putea fi implementate cu ajutorul ONG-urilor care oferă servicii sociale sau prin intermediul mediatorilor comunitari, astfel încât aceste entități să devină o punte de legătură între aceste comunități și autoritățile locale și să ofere oportunitatea de a culege date în zone ale societății subreprezentate în anchetele deja existente. Studii desfășurate în zone informale din județele Suceava și Botoșani au arătat că între autorități și comunitățile vulnerabile este o relație de neîncredere, iar structurile de putere locală nu sunt proactive în rezolvarea problemelor structurale cu care se confruntă aceste comunități.

  1. Utilizarea certificatelor de performanță energetică drept instrument adiacent în înțelegerea sărăciei energetice

Certificatele de performanță energetică includ cele mai importante detalii despre clădiri: aspecte tehnice, nivel de performanță energetică, anul construirii, materialele folosite, etc. Din prisma informațiilor incluse, aceste certificate pot fi instrumente adiacente importante în identificarea gospodăriile vulnerabile la sărăcie energetică, complementare cu cele amintite mai sus.

Din această perspectivă, situația ideală ar fi cea în care toate clădirile rezidențiale din România care nu au acest certificat să fie incluse într-un proces amplu de mapare. Acest proces ar fi și un instrument prin care România ar contribui la European LogBook, bază de date europeană ce își propune să evalueze starea clădirilor din toate țările membre UE. Chiar dacă Certificatul este în sine un instrument util, există câteva aspect problematice ridicate în discuții. În primul rând, nu există o obligativitate clar formulată în legislație pentru aceste certificate. Clădirile care se vor renova prin intermediul Renovation Wave – PNRR, vor primi și certificate, însă reabilitările termice făcute prin alte fonduri nu au inclus tot timpul și acest aspect. Pentru clădirile incluse în circuitul economic care au fost subiectul unor contracte de vânzare-cumpărare, certificatul rămâne obligatoriu.

Problema este mai degrabă cu acele locuințe care au o valoare de piață redusă (mediul rural sau urban mic) și sunt locuite de proprietari cu venituri reduse, care nu își permit eliberarea acestui certificat. În contextul PNRR-ului ar fi o fereastră de oportunitate pentru evaluarea clădirilor și eliberarea de certificate (forme simplificate), prin activitatea de teren a viitorilor experți energetici (vor fi formați aproximativ 2000 de experți), care pot mapa și comunitățile informale și mai izolate. Însă acest proces presupune o inițiativă națională care să fie susținută și la nivel local de autorități. În plus, Ministerul Dezvoltării ar trebui implicat în acest proces, pentru ca toate datele să fie raportate și colectate într-un singur loc. Până acum, datele colectate de minister nu au ajuns să fie sistematizate și accesibile într-o bază de date coerentă.

Leave a Reply

3 − 1 =