România este rurală în mare măsură. 47,5% din spațiile de locuit (71% din gospodăriile unifamiliale) sunt situate în mediul rural.
În mediul rural, 84% dintre locuinţe sunt mai vechi de 20 de ani şi peste jumătate, mai vechi de 50 de ani. Aproape toate sunt în proprietatea privată a unor cetăţeni preponderent săraci şi fără vreun sprijin pentru a-şi putea întreţine locuinţele. (Sursa: Ruralul românesc, „fit for 55“? 50% din case sunt mai vechi de 50 de ani!, George Jiglău, blog Adevărul)
Aproape 80% din populația rurală folosește lemne pentru încălzire, în sobe învechite și ineficiente, cu putere de încălzire și eficiență energetică reduse, cu emisii foarte poluante în aer și efecte toxice asupra sănătății umane și asupra mediului.
Piața lemnului este foarte volatilă și cu variații mari de preț de la o regiune la alta și între sezoane. Acest lucru poate duce, uneori, la prețuri considerabil mai mari decât cele ale gazelor (George Jiglau, 2018). În ceea ce privește compensațiile de preț disponibile pentru aceste gospodării, plățile pentru încălzire nu pot fi decât o măsură tranzitorie și nu pot susține în niciun caz ambițiile de durabilitate existente.