Un aspect important de luat în considerare este că România are un coeficient de proprietate privată de 94,7% (Guvernul României, 2020). Această caracteristică are o serie de IMPLICAȚII în ceea ce privește calitatea fondului de clădiri și, mai precis, sărăcia energetică.
Acest raport ridicat de locuințe ocupate de proprietari ridică provocări suplimentare în ceea ce privește reabilitarea termică a clădirilor multifamilale, deoarece programele de finanțare a acestor intervenții pot fi accesate prin consensul dintre proprietari. Acest lucru implică un grad ridicat de cooperare între vecini, care a fost adesea blocat de ÎNCREDEREA SCĂZUTĂ în rândul cetățenilor.
De asemenea, proprietatea privată implică o sarcină mai mare de întreținere în seama proprietarului și, prin urmare, o responsabilitate mai mare a investițiilor, din fonduri proprii, împrumuturi bancare sau din granturi publice cu sau fără contribuție individuală.
Disparitățile rural-urban în ceea ce privește veniturile sunt mari, câștigurile fiind cu 35% mai mici în mediul rural decât în orașe (INS, 2020), ceea ce înseamnă o capacitate redusă de investiții a gospodăriilor rurale, precum și solvabilitate bancară scăzută.
De asemenea, valorile proprietăților rurale sunt în general mai mici decât cele din orașe, ceea ce scade capacitatea familiilor rurale de a accesa împrumuturi bancare.