La câteva luni de la intrarea în vigoare a OUG 119/2022 și în contextul adoptării unei noi ordonanțe de urgență privind plafonarea și compensarea prețurilor la energie electrică și gaze naturale, se impune o așezare a măsurilor de acest gen într-un context mai amplu, precum și o analiză asupra modului în care pragurile de consum universale stabilite prin OUG, în special cu privire la energia electrică, reflectă nevoile (minimale) de consum, ținând cont și de variația mare a tipurilor de gospodării din România.
CONTEXT
Atunci când vorbim despre contextul în care au fost implementate aceste măsuri, trebuie să ne raportăm atât la România, cât și la UE, dar și la dinamicile economiei globale. Elemente macro interconectate, precum creșterea prețurilor la energie, inflația sau dinamicile provocate de războiul din Ucraina, pot ajuta la înțelegerea schimbărilor produse la nivel micro, al consumatorilor individuali.
Măsurile luate de statul român încearcă să acopere problemele la nivel gospodăriilor, însă nu putem considera aceste măsuri ca fiind sustenabile, întrucât, în loc să fie direcționate înspre grupurile vulnerabile și spre cauzele structurale ale vulnerabilității, ele au aplicabilitate doar pe termen scurt.
De altfel, aceasta este natura măsurilor luate în general de-a lungul anilor cu privire la dificultățile gospodăriilor de a-și acoperi nevoile energetice. În plus, costurile acestor măsuri sunt foarte ridicate și cu un impact semnificativ în bugetul public. Este neclar dacă deciziile luate sunt fundamentate pe analize și studii de impact realizate de Ministerul de Finanțe.
Pe de altă parte, ca element benefic, trebuie menționat că măsurile luate au contribuit la menținerea inflației la un nivel acceptabil, aceasta fiind una dintre rațiunile pentru care și alte țări au luat măsuri similare. Totuși, în aceste cazuri țintele pe termen scurt au fost integrate într-un plan pe termen mediu și lung, prin luarea unor măsuri de diminuare a importurilor de gaze și petrol și de reducere a prețurilor pe viitor. România nu a oferit un astfel de proiecții pe termen mediu și lung.
Un alt element care lipsește în cazul ordonanțelor privind plafonarea și compensarea este fundamentarea pe date de consum energetic. Datele de consum la nivel de gospodării nu sunt disponibile, așa cum ORSE a argumentat în analizele și comunicările anterioare. În sezonul de iarnă, unele gospodării pot întâmpina diverse provocări care să le conducă la depășirea plafonului. De exemplu, iarna va crește consumul de energie electrică pentru cei care folosesc aeroterme sau radiatoare electrice în lipsa unei alte forme accesibile de energie (gaz natural sau lemne), ori pentru că apar întreruperi frecvente în alimentarea cu energie termică din sistemul centralizat de termoficare.
În vara lui 2022, vânzările de aeroterme au crescut de patru ori. Mai mult, absența contoarelor inteligente nu permite nici consumatorilor accesul la suficiente informații care să îi încurajeze să își adapteze tiparele de consum și nici furnizorilor de energie să își adapteze și să își diversifice oferta, respectiv să inițieze și susțină programe de tarifare diferențiată a energiei.
Neajunsurile unor astfel de măsuri pe termen scurt sunt favorizate și de rațiuni politice, dar și de blocajele financiare și administrative ale programelor menite să promoveze îmbunătățiri pe termen lung. Din punct de vedere politic, politicile publice care ar miza pe modificări de atitudini și comportament ar putea genera costuri politice, deși tarifarea diferențiată a energiei este un mecanism funcțional dovedit cu impact pozitiv ridicat pe termen lung atât asupra consumatorilor, cât și asupra sistemului energetic.
Măsurile care plafonează prețurile sau iau forma unor ajutoare financiare pot fi primite favorabil de către electorat, în special în rândul categoriilor de populație care resimt cel mai mult creșterea prețurilor. În acest context, constatăm și un blocaj administrativ îndelungat în ceea ce privește finanțările pentru montarea de panouri fotovoltaice și pompe de căldură.
Programe precum Casa Verde Fotovoltaice și Casa Verde Eficientă Energetic, care include și montarea de pompe de căldură, pot fi accesate doar de gospodării cu venituri ridicate, nu de cele vulnerabile, deoarece necesită asumarea integrală a investiției din bugetul propriu, care apoi poate fi recuperată prin intermediul programului doar parțial.
De asemenea, procedurile birocratice îngreunează accesul la program, iar după depunere se așteaptă mai mult de un an de zile pentru evaluarea proiectelor, fapt care reflectă necesitatea clară de creștere a capacității administrative. Pe de altă parte, eficientizarea necesară a unor astfel de programe ar trebui să vină și în contextul creșterii capacității de producere de energie electrică și a rețelelor de distribuție care să acomodeze consumurile crescute.
Investițiile în noi tehnologii nepoluante precum pompele de căldură ridică însă problema consumurilor mari de energie electrică, astfel că acele gospodării care vor alege astfel de soluții tehnice pentru a-și asigura nevoile energetice în gospodării și care vor contribui în mod semnificativ și la ambiția de neutralitate climatică vor fi sancționate prin faptul că nu vor avea acces la prețurile plafonate, fără să aibă alte beneficii care să acopere aceste costuri crescute. În aceeași logică, investiția în vehicule electrice poate fi descurajată, câtă vreme încărcarea unui astfel de vehicul acasă va crește consumul peste pragul maxim de 300 kWh.
Per total, o problemă fundamentală a ordonanțelor privind plafonarea și compensarea este că nu disociază între consumul (mare) de electricitate pentru asigurarea nevoilor energetice minimale prin mijloace electrice mai costisitoare, dar mai eficiente și mai puțin poluatoare, și consumul de electricitate general al gospodăriei sau pentru dotări care țin mai degrabă de confort, decât de asigurarea unor nevoi minimale.
SOLUȚII, RECOMANDĂRI
În absența datelor de consum la nivel de gospodărie, elaborarea politicilor publice, inclusiv vizând măsuri de reglementare a prețurilor, se poate baza pe estimările auditorilor energetici și ale managerilor energetici pentru localități. Calculele acestora pornesc tocmai de la necesarul de energie al clădirii și locuințelor, care poate fi utilizat în conexiune cu calcularea nevoilor energetice minimale, concept introdus în legislația care vizează sărăcia energetică odată cu adoptarea Legii consumatorului vulnerabil în 2021, dar încă insuficient operaționalizat.
Din totalul de consum al unei gospodării, încălzirea ocupă aproximativ 62%, însă consumul de preparare a apei calde crește cu numărul de persoane care locuiesc în reședință. De exemplu, într-un apartament de 50 m pătrați locuit de 5 persoane, consumul de energie pentru prepararea de apă caldă se poate echivala cu consumul de încălzire a apartamentului. Aceste calcule nu se aplică și gospodăriilor care folosesc combustibili solizi pentru încălzire (în special din mediul rural), deși 42% din suprafața totală încălzită este acoperită de astfel de gospodării. Consumul variază de la o clădire la alta în funcție de amplasamentul clădirii (zona climatică), caracteristicile termotehnice ale clădirii (izolată sau nu, etanșă sau nu), caracteristicile instalației de încălzire, ori dacă exisă elemente de management eficient al energiei.
De aceea, datele obținute prin auditarea energetică a clădirilor de locuit și din certificatele de performanță energetică ar trebui să reprezinte punct de plecare în elaborarea de politici publice. O astfel de abordare ar permite orientarea fondurilor publice în funcție de nevoile specifice ale gospodăriilor care, neacoperite, generează starea de vulnerabilitate.
De exemplu, în contextul unui consum crescut de energie pentru apă caldă, ar trebui finanțată soluția captatoarelor termice solare, în special pentru locuințele unifamiliale, a pompelor de căldură, în combinație cu panouri fotovoltaice, în special pentru locuințele unifamiliale, dar și pentru locuințele colective prin stimularea apariției cooperativelor și comunităților energetice. Astfel de politici vor aborda și soluționa atât protejarea consumatorilor vulnerabili, cât și obiectivul de decarbonare la nivel național.
Investițiile monetare, indiferent că iau forma unor plăți directe sub formă de vouchere sau a unor compensări în facturi, ori a plafonării prețurilor, trebuie însoțite de campanii de informare care să explice cum se poate realiza reducerea consumului de energie într-un mod care să nu coboare nivelul de confort termic (încălzire și aer condiționat) sub necesarul unei gospodării.
Astfel de campanii de informare trebuie să implice atât autoritățile locale, cât și pe cele centrale și, prin intermediul ANRE și al asociațiilor, furnizorii de energie, astfel încât informațiile să ajungă la cetățeni pe canale multiple și într-un limbaj cât mai accesibil.
Nevoile și problemele gospodăriilor confruntate cu sărăcia energetică pot fi înțelese cel mai bine prin interacțiune directă, prin implicarea experților în energie de la nivel local și a resurselor existente în primării și în instituțiile publice și organizațiile neguvernamentale care asigură servicii sociale. Prin interacțiuni directe se pot stabili intervenții pe termen scurt – etanșare, înlocuirea aparatelor electrocasnice, sfaturi pentru reducerea consumului, unde o astfel de reducere mai este posibilă. Formele de sprijin financiar pot lua forma unor vouchere care pot fi utilizate pentru acoperirea nevoilor identificate.
Pentru a identifica soluții pe termen mediu, se pot lansa imediat măsuri pilot și simulări, inclusiv prin alocarea unor fonduri de cercetare științifică pentru a implica mediul academic sau alte entități de cercetare în evaluarea modului de aplicare și eficiența măsurilor testate. Astfel de pilotări pot presupune cumpărarea și instalarea de contoare inteligente pentru un eșantion consistent și divers de gospodării.
În cazul programelor destinate achiziționării de echipamente moderne de producere și utilizare a energiei, pe lângă simplificarea procedurilor și finanțarea suplimentară pentru a acoperi cererea în creștere, sunt binevenite și măsuri complementare de stimulare a gospodăriilor de a accede la aceste programe.
De exemplu, prin deduceri fiscale, în cazul impozitului pe proprietate, sau prin alte stimulente fiscale, ori prin accesul la tarife preferențiale care să acomodeze consumul mai ridicat de energie electrică pentru soluții cu emisii reduse (pompe de căldură, vehicule electrice).