Skip to main content

Discuțiile privind eficiența energetică a clădirilor au fost pe agenda europeană în ultimele două decenii. Totuși, până în prezent, proiectele naționale și locale de reabilitare termică nu s-au concentrat pe sărăcia energetică. Mai degrabă, gospodăriile ce dețin capacitatea de a contribui financiar la proiectele de izolare au fost prioritare, în timp ce gospodăriile vulnerabile au fost integrate doar întâmplător. Mai mult, experții subliniază că majoritatea acestor programe au vizat blocuri, în timp ce casele unifamiliale și casele sociale nu au putut, în general, să acceseze fonduri.

În timp ce Comisia Europeană a inclus modernizarea gospodăriilor sărace din punct de vedere energetic ca una dintre prioritățile sale în diferite documente (Green Deal, Renovation Wave, diverse directive și regulamente), legislația națională privind clădirile nu prevede măsuri clare sau obligații impuse diferitelor părți (autorități naționale și locale, constructori, actori nonguvernamentali), lăsând subiectul gol de conținut sau de soluții clare.

  • În legătură cu proiectele de reabilitare, experții au subliniat și lipsa capacității administrative a multor autorități locale, în special în zonele rurale, de a concepe proiecte de reabilitare și de a solicita finanțare. Acest lucru are un impact disproporționat asupra gospodăriilor vulnerabile, având în vedere asimetriile de bunăstare dintre zonele rurale și urbane.

La nivel local, implementarea intervențiilor de eficiență scoate la iveală o serie de PROVOCĂRI: de la capacitatea autorităților locale de a atrage finanțare, la încrederea și cooperarea în cadrul comunității, la disponibilitatea cofinanțării, precum și problemele de proprietate sau alte limite administrative și legale ce împiedică implementarea măsurilor în conformitate cu ambițiile expuse în documentele strategice.

Leave a Reply

one × five =