Lipsa accesului la rețea este o formă de sărăcie energetică. În România, există până la 100.000 de gospodării fără energie electrică (conform unei propuneri de decret de Guvern lansat în dezbatere publică în 2012, de către Ministerul Economiei).
Pentru cei aflați în proximitatea rețelei, există două probleme majore care împiedică racordarea:
- documentele necesare pentru conectare: actul de identitate și o listă de documente de proprietate sunt cerințele minime obligatorii. Absența unor astfel de documente, care este foarte tipică pentru gospodăriile extrem de sărace și vulnerabile, le face să nu se conecteze, ceea ce îi obligă pe mulți fie să consume ilegal, fie să utilizeze combustibili solizi (inclusiv deșeuri), ori ambele.
- costul racordării: dat fiind că este mult mai mare decât un salariu mediu lunar, acesta îi lasă pe mulți fără acces la alternative mai ieftine și mai eficiente (Jiglău, Sinea & Murafa, Oportunitatea gazelor naturale în sectorul rezidențial din România, 2018).
Potrivit statisticilor naționale, 66% din populație (aproximativ 14,7 milioane de persoane) are acces la gaz, dar rapoartele Energy Policy Group (EPG, 2018) arată că doar 44,2% sunt conectate efectiv la gaz.

Accesul limitat la infrastructura de gaze în multe zone geografice ale țării este menționat ca o dimensiune majoră a sărăciei energetice.
Pentru multe gospodării alegerea combustibilului nu este posibilă. Prin urmare, gospodăriile folosesc combustibil solid (în principal lemn) pentru încălzire în mare măsură, în special în zonele rurale și periurbane.