În Anglia și Țara Galilor, regulamentele privind eficiența energetică din 2015 stabilesc un nivel minim de eficiență pentru proprietățile închiriate. De la 1 aprilie 2020, proprietarii au fost nevoiți să se asigure că proprietățile închiriate sau pe care intenționează le închirieze îndeplinesc cel puțin standardul „E” de eficiență energetică.
Scoția impune renovarea locuințelor sociale cu performanțe reduse.
În Grecia, locuințele închiriate nu au voie să îndeplinească un standard de performanță energetică mai mic de ‘C’.
În mai multe cartiere din Dublin, s-a implementat un instrument de cartografiere a locuințelor – o hartă interactivă care ilustrează diferite caracteristici ale clădirilor (inclusiv indicatori care țin de sărăcia energetică). Datele sunt agregate pe zone mici, precum zonele arondate unor secții de votare. Această cartografiere facilitează elaborarea de politici locale țintite în raport cu sărăcia energetică, prin măsuri care să fie adecvate pentru zone mici, dar care prezintă caracteristici urbane comune.
Un alt exemplu de bune practici se regăsește în Franța, care distribuie materiale privind măsuri de îmbunătățire a confortului termic prin modificarea comportamentului de consum (Cheque Energie).
Totodată, este pus la dispoziția consumatorilor un serviciu unic de consultanță, FAIRE, în ce privește realizarea de lucrări de intervenție la locuințe care să sporească eficiența energetică a clădirii.
Acest serviciu oferă trei tipuri de suport:
- soluții tehnice adaptate
- măsuri de schimbare a comportamentului de consum în locuințe
- soluții financiare disponibile și de planificare a bugetului de intervenție
Serviciile de consultanță pot fi accesate atât telefonic, cât și prin solicitarea unui audit energetic la fața locului. Instrumentul este național și este gestionat de un consorțiu de agenții: Agenția privind tranziția energetică (Agence de la transition ecologique) și agenții care administrează fondul de locuințe.