Legătura conceptuală dintre sărăcia energetică și demnitatea umană a fost deja stabilită în diverse documente europene încă din 2013 de către Parlamentul European. Ulterior, în toamna anului 2017, Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul au înființat un nou Pilon european al drepturilor sociale, care a identificat energia ca un DREPT ESENȚIAL al omului.
Un exemplu de implementare a dreptului la energie este Flandra (Belgia), unde din 2000 până în 2015 a funcționat un program de asigurare de electricitate gratuită pentru fiecare gospodărie, în funcție de numărul de locatari. Mai precis, statul acoperea lunar costul pentru 100 kWh per membru de gospodărie (plus încă 100 kWh pentru gospodărie), iar costurile se deduceau din factură. De exemplu, în 2015 pentru o gospodărie cu patru membri se deduceau aproximativ 95 de euro lunar din factura la electricitate, aferenți celor 500 kWh cuveniți.
Deși există o dificultate în a oferi criteriile necesare acordării acestui drept, identificarea unor situații care descriu încălcarea lui este mult mai facilă și literatura face referire la o serie de situații întâlnite în practică, pe care le regăsim si în contextul României:
● Lipsa accesului la resurse diversificate și dependența de o singură resursă, cum ar fi combustibilii solizi poluanți: spre exemplu zone în care consumul de lemne este predominant și accesul la resurse alternative este limitat;
● Impactul negativ disproporționat asupra femeilor ca urmare a arderii de combustibil pentru încălzire sau gătit, care sporește poluarea în interiorul gospodăriei;
● Limitarea dreptului de a lua decizii individuale privind consumul propriu de energie: lipsa de acces la rețea face ca beneficiile pieței libere a energiei să nu poată fi accesate de întreaga populație;
● Accesul inegal la informații pentru luarea deciziilor: dificultatea unor categorii de populație de a accesa mijloace online de comunicare (vârstnici, persoane care nu au acces la tehnologie, etc.) pentru a beneficia de toate ofertele disponibile;
● Accesul inegal la servicii energetice sau la măsuri de eficiență energetică: spre exemplu, excluderea unor tipuri de locuințe, cum ar fi casele individuale sau locuințele din mediul rural, din proiecte de reabilitare termică;
● Nerecunoașterea diferitelor nevoi care țin de specificul cultural sau alte caracteristici socio-demografice, ori individuale specifice unor categorii de consumatori: spre exemplu, nevoile speciale ale persoanelor cu deficiențe severe de vedere nu sunt validate în sistemul de protecție existent, iar lipsa acestor servicii speciale poate produce limitări funcționale importante pentru persoanele în cauză.